Cum, asta-i tot? Pe cuvântul meu, de când sunt, n-am mai văzut pe cineva să se prefacă așa de bine. Zău, m-ai speriat de-a binelea!
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Greșelile unei nopți.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:38:56 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Bijuteriile sunt ca și ale tale. Le-am furat eu din biroul ei și le-am dat lui Hastings.
- Fugi la el! Pe maică-mea o potolesc eu...
- Zbor!
- Săriți! Hoții! Ajutor! Au, m-au prădat! Nenorocire! M-au ruinat!
- Dar ce s-a-ntâmplat, mamă? Ce e?
- M-au prădat, mi-au spart biroul și-au luat bijuteriile. M-au lăsat pe drumuri!
- Cum, asta-i tot? Pe cuvântul meu, de când sunt, n-am mai văzut pe cineva să se prefacă așa de bine. Zău, m-ai speriat de-a binelea!
- Dar înțelege că nu mă prefac. Ascultă bine ce-ți spun: mi-au spart biroul și mi-au luat totul!
- Ei, gata, ajunge! Față de mine nu-i nevoie să joci teatru.
- Sunt martor, ți-am spus, cheamă-mă ca martor.
- Pe tot ce am mai scump: bijuteriile au dispărut! Am rămas pe drumuri!
- Sigur c-au dispărut. Pun mâna-n foc c-au dispărut, nu ți-am spus că sunt martor?
- Tony, dragul meu, comoara mea, dragostea mea... fii atent la ce-ți spun: bijuteriile au dispărut!
[...]