Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Hagi-Tudose (1987).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:55:57 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Nu, asta, nu... da' erai prea moale.
- Iertai pe ucenici, pe simbriași și pe pungașii ăia de calfe când prăpădeau lucrurile, când spărgeau geamurile și când furau din ochi pe om.
- Zece și douăzeci de coți de găitan gros și împletit cu arginți și cu aur.
- Și de venea în fiecare zi un cerșetor, doi, trei, patru... dumneata: 'să le dăm, să le dăm, Tudose, c-avem copii'.
- Dar eu... eu n-aveam copii.
- Jumătate din banii aceia erau munca mea, sudoarea mea, mângâierea bătrâneților...
- Și-apoi, hainele pe care mi le cumpărai cu de-a sila... ți-aduci aminte?
- O! În cea dintâi zi când rămăsei singur stăpân... Îmi ardeau obrajii! Capul mi se încinsese... Ochii mă usturau și de frică și de nădejde.
- De la ceas, la ceas ieșeam din prăvălie s-o privesc pe dinafară. Îi dam târcoale... Îi cercetam zidurile și încăperile de-amănuntul ca și cum n-aș fi cunoscut-o.
- Mă ridicam în vârful picioarelor să-mi arunc privirile peste acoperișul ei...
(râde sacadat)
- Prăvălia era copilașul meu rumen și frumos. Eu, părintele fericit și înfricoșat că am pe cine să mângâi.
- Bre! Bre! Că nu ne-a dat de deochi...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu