Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Hotel Corona.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:38:04 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ușuram buzunarele celor grăbiți, furam.
- Și poate că aș fura și-acum dacă, într-o bună zi, în timp ce fugeam urmărit de poliție, n-aș fi fost încolțit într-o fundătură lângă portretul regal, lipit de un zid.
- Și unul dintre sticleți nu s-ar fi oprit nehotărât nemaiștiind pe cine să aresteze.
- Așa că am ajuns să fiu umbră, sau dacă vrei, prizonierul unei imagini.
- Ai să-mi spui că a fost un noroc, altfel îmi putrezeau oasele în pușcărie. Dar alea erau, cel puțin, oasele mele.
- Când eu eram eu, eram poreclit 'Tăurașul', iar după ce-am luat identitatea regească și obiceiurile acestuia, am ajuns să mă port ca un mototol.
- Ca să nu zic că puteam să-mi așez mâinile cruciș pe prohab.
- Te mai descurcă, când eu voiam, el nu mai putea. Când el nu mai putea, eu fornăiam ca un animal bine hrănit și ținut cu forța în lesă.
- Până apărea stăpânul chipului meu care, văzând deosebirea tot mai evidentă dintre noi doi...
- Ridicătura care-mi neliniștea pantalonii, o bătea c-o nuia de argint, până dădeam în leșin de durere.
- Nu, nu vreau să-l bârfesc pe cel decedat.
- Dar ori era sadic ori obsedat de ideea asemănării dintre noi.
- Dar atât de obsedat încât și acum când zăresc o femeie, singurul lucru pe care-l mai simt e o durere ascuțită pe umbra a ceea ce a fost lăsată de umbra nuielei de argint.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu