Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Hotel Corona.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:07:55 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ce v-a adus aici tocmai acum?
- Întâmplarea, nu-i minunat? Hă-hă-hă!
- Venind pe o cărare, m-am abătut într-o cârciumioară să-mi termin scurtul eseu care poate prefigura arta viitorului dedicat tinerilor actori și intitulat...
- Nu te pregăti pentru marele roluri, învață să fi anonim.
- Și când ies de acolo, peste ce dau? Peste o trupă de saltimbanci.
- Vezi, eram aproape sfârșit. Aproape de cortina finală, dărâmat, terminat, izgonit din țară de proprii mei generali și, de pe scenă, de parteneri invidioși.
- Îmi trăiam ultimele scene din viață fără cusur și tocmai când să mă las cotropit de întuneric, îmi iese în cale trupa aceasta de saltimbanci.
- M-a rugat să uit toate eșecurile și să mai încerc odată iluzia. Ea m-a adus aici la tine.
- Mai am niște bani, mai am bani. Voiam să-i investesc în clădirea noului teatru liric, dar generalii mei tot îl vor dărâma. Așa că mai bine îi dau trupei ăsteia...
- Stați majestate, nu vă grăbiți.
- Mie tot nu îmi mai trebuiesc.
- Eu voi încerca să trăiesc miracolul existenței cât voi mai putea, deși împotriva mea s-au încercat atentatele cele mai felurite: de la otravă-n stilet, explozibil, până la emoția artistică.
- Dacă de prima am scăpat, relativ ușor, ultima era să mă dea gata.
- Vreau să mă duci în camera mea. Știi că mă simt cam obosit.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu