Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Hotel Corona.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:08:20 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și când ies de acolo, peste ce dau? Peste o trupă de saltimbanci.
- Vezi, eram aproape sfârșit. Aproape de cortina finală, dărâmat, terminat, izgonit din țară de proprii mei generali și, de pe scenă, de parteneri invidioși.
- Îmi trăiam ultimele scene din viață fără cusur și tocmai când să mă las cotropit de întuneric, îmi iese în cale trupa aceasta de saltimbanci.
- M-a rugat să uit toate eșecurile și să mai încerc odată iluzia. Ea m-a adus aici la tine.
- Mai am niște bani, mai am bani. Voiam să-i investesc în clădirea noului teatru liric, dar generalii mei tot îl vor dărâma. Așa că mai bine îi dau trupei ăsteia...
- Stați majestate, nu vă grăbiți.
- Mie tot nu îmi mai trebuiesc.
- Eu voi încerca să trăiesc miracolul existenței cât voi mai putea, deși împotriva mea s-au încercat atentatele cele mai felurite: de la otravă-n stilet, explozibil, până la emoția artistică.
- Dacă de prima am scăpat, relativ ușor, ultima era să mă dea gata.
- Vreau să mă duci în camera mea. Știi că mă simt cam obosit.
- Nu înțeleg de ce, dar în chichineața asta, nu mă simt în apele mele.
- Regret foarte mult, majestate.
- Nu e ce crezi! De când m-am încurcat cu artiști, am dormit și-n locuri mai mizerabile. Altceva e la mijloc.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu