Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Hotel Corona.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:38:57 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Te mai descurcă, când eu voiam, el nu mai putea. Când el nu mai putea, eu fornăiam ca un animal bine hrănit și ținut cu forța în lesă.
- Până apărea stăpânul chipului meu care, văzând deosebirea tot mai evidentă dintre noi doi...
- Ridicătura care-mi neliniștea pantalonii, o bătea c-o nuia de argint, până dădeam în leșin de durere.
- Nu, nu vreau să-l bârfesc pe cel decedat.
- Dar ori era sadic ori obsedat de ideea asemănării dintre noi.
- Dar atât de obsedat încât și acum când zăresc o femeie, singurul lucru pe care-l mai simt e o durere ascuțită pe umbra a ceea ce a fost lăsată de umbra nuielei de argint.
- Orice ai spune, când regele a murit, este mort.
- Desigur, monologul a fost strălucit.
- Ați vorbit despre monarh cu o cunoaștere profundă, interioară. Aș zice că uneori chiar cinică.
- Atât de cinic nu poți vorbi decât despre tine.
- Chiar am vorbit despre mine.
- Joacă tu ani de zile un rol care nu-i al tău, pe care-l detești și care te fascinează în același timp și-ai să vezi că, nici nu mai știi cine ești.
- Și eu, rege sau hoț. Mi-am făcut treaba cinstit, impecabil. Altfel nu aș fi terminat fugind din ambele ipostaze.
- Și când te gândești că, la șase ani, tatăl meu, un biet actor ambulant care visa să mă facă urmașul său în piesele lui cu regi și regine...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu