Tata m-a dus într-o zi la o paradă regală. Și nu știu de ce, dar apariția regelui pe calul său alb, cu casca strălucitoare pe cap și vestonul cu epoleții aurii și plini de fireturi, mi-au lăsat o impresie de neuitat.
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Hotel Corona.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:21:54 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nu-mi place cum arați. Pe căldura asta tremuri de frig. Trage și tu o dușcă, poate-ți revii. Ia-ia!
- Dumnezeu să mă bată dacă greșesc, dar eu totuși mai sper.
- Ce să fac majestate, am crescut în respect pentru coroană. Nu-i vorba, c-a fost și rentabil.
- Tata m-a dus într-o zi la o paradă regală. Și nu știu de ce, dar apariția regelui pe calul său alb, cu casca strălucitoare pe cap și vestonul cu epoleții aurii și plini de fireturi, mi-au lăsat o impresie de neuitat.
- Cred că regele pe care l-am văzut călare pe calul său alb, era tatăl dumneavoastră.
- Tatăl meu? Fi serios, nu putea sta cu tronul călare pe cal.
- Atunci bunicul dumneavoastră.
- Imaginea aceea călare mi s-a întipărit în memorie ca o icoană.
[...]