Repet că Mioara e o naivă. Eterna poveste cu o fată frumoasă și săracă, pe care o încânți cu o promisiune de avansare sau cu strălucirea unui inel cu piatră falsă.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Idolul și Ion Anapoda.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:17:50 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Cum era să... pe el, subdirector?
- Las-o, mă, pe Mioara, că e un copil zburdalnic și nimic altceva. Nu-i vinovată ea dacă...
- Și elefanții de la circ ar râde de noi, dacă ar afla.
- Stai, n-o lua anapoda, că n-avem niciun interes să ne certăm tocmai acum.
- Repet că Mioara e o naivă. Eterna poveste cu o fată frumoasă și săracă, pe care o încânți cu o promisiune de avansare sau cu strălucirea unui inel cu piatră falsă.
- N-ar fi rușinos, pentru noi, mă, să ne fure de sub nas o minune de fată?
- Vezi, asta mă frământă și mă roade și pe mine: tocmai cine! Un slut și un ramolit... o inimă acră...
- Ar fi ridicol să ne lăsăm învinși de cretinul ăla de subdirector.
- Mioara mi-e dragă și - să nu mă minți - de câteva ori te-am prins și pe tine suspinând.
- În urmă, o să ne înțelegem noi. O să mă doară sau o să te doară o renunțare...
[...]