Acum mi-aduc aminte. Așa s-a întâmplat și cu Contesa Francesca din romanul Flăcările Iubirii. L-am citit de trei ori. Nici ea nu l-a lăsat pe Duce să se ducă. I-a spus... Ei bine, domnule, fă din mine ce vrei.
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic În Goana Trenului & Pe Drezină.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:45:02.646 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Vreau să scap de pacoste. Nu mai pot!
- Domnule Traian, pentru mine e și mai târziu.
- Nu spune asta, te rog, te rog foarte mult!
- Ce-ar face soțul meu? Și-apoi ce-o să zică mama? Lumea?
- O, nu! Nu! Fugi! Fugi, Traiane! Fugi! Nu mă ispiti! Nu merg!
- Nu pot!
- Va să zică, nu mergi? Vrei să mă vezi tăiat de tren?
- Nu!
- Acum mi-aduc aminte. Așa s-a întâmplat și cu Contesa Francesca din romanul Flăcările Iubirii. L-am citit de trei ori. Nici ea nu l-a lăsat pe Duce să se ducă. I-a spus... Ei bine, domnule, fă din mine ce vrei.
- Soarta, viitorul, ca și trecutul meu cel nepătat sunt în mâinile dumitale. Ordonă!
- Splendid! Lasă-mă. Lasă-mă să te sărut. Pe frunte. Așa cum te sărutam eu când erai numai o copilă.
- Sâmbătă la ora douășpe noaptea te aștept pe linie. La macaz. Ai un kilometru de mers.
- Ah, ce noapte urâtă... parcă și timpul e împotrivă. Poate e un semn?
[...]
