Pardon, domnul meu, dar nu mă cheamă Iancu și habar nu am de Drumuri și Poduri. Se vede treaba că mă asemuiți cu cineva.
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic În Goana Trenului & Pe Drezină.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:06:48.435 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Țin neapărat să fim în gară la orele 5.
- Bine, dar trenul pleacă abia la 8.
- Știu, dar altfel n-aș fi liniștit.
- Să ții biletele la îndemână, ca acuși pică controlorul.
- N-ai grijă, le am aici, în tocul ochelarilor.
- Of, bine c-a plecat, zău așa, că mi se făcuse lehamite de atâta stat prin gară.
- A plecat la fix. E 8 și un minut.
- O fi, dar noi am venit de la 5.
- Iancule! Ce faci mă, Iancule? E un veac de când n-am mai dat ochii cu tine, pezevenghiule!
- Tot la Drumuri și Poduri, ai?
- Pardon?
- Dar ce-ai pățit, nene, de stai așa? Ce te uiți așa la mine?
- Pardon, domnul meu, dar nu mă cheamă Iancu și habar nu am de Drumuri și Poduri. Se vede treaba că mă asemuiți cu cineva.
- Sper că nu v-ați supărat. Se mai întâmplă, de...
- Extraordinar, așa o asemănare perfectă nici n-am mai pomenit. E peste poate! Iancule!
- După cum văd eu că gâfâie, slabă nădejde să ajungem la orele prânzului în Slatina.
- De ce să n-ajungem, Froso? Sunt abia nouă ceasul și câteva minute.
[...]
