Vai, iertați-mă vă rog, numele meu e Gună Mosor, amploaiat din București, iar dumneavoastră semănați ca două picături de apă cu inginerul Iancu Dogaru din Ploiești, fost coleg al meu de școală.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic În Goana Trenului & Pe Drezină.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:06:54.436 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Să ții biletele la îndemână, ca acuși pică controlorul.
- N-ai grijă, le am aici, în tocul ochelarilor.
- Of, bine c-a plecat, zău așa, că mi se făcuse lehamite de atâta stat prin gară.
- A plecat la fix. E 8 și un minut.
- O fi, dar noi am venit de la 5.
- Iancule! Ce faci mă, Iancule? E un veac de când n-am mai dat ochii cu tine, pezevenghiule!
- Tot la Drumuri și Poduri, ai?
- Pardon?
- Dar ce-ai pățit, nene, de stai așa? Ce te uiți așa la mine?
- Vai, iertați-mă vă rog, numele meu e Gună Mosor, amploaiat din București, iar dumneavoastră semănați ca două picături de apă cu inginerul Iancu Dogaru din Ploiești, fost coleg al meu de școală.
- Sper că nu v-ați supărat. Se mai întâmplă, de...
- Extraordinar, așa o asemănare perfectă nici n-am mai pomenit. E peste poate! Iancule!
- După cum văd eu că gâfâie, slabă nădejde să ajungem la orele prânzului în Slatina.
- De ce să n-ajungem, Froso? Sunt abia nouă ceasul și câteva minute.
[...]
