Da, când intra profesorul și deschidea catalogul ca să ne cheme la lecții, eu, Bungrăzescu, eram pe pagina întâi, știți, la B.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Încurcă-lume (1978).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:12:18 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- La teze copia după mine. Țineam eu caietul așa, ca să poată citi ce scriu, știi?
- Eu eram întotdeauna premiant și el... Să te spun? El era un leneș.
- Ați văzut vreun premiant să ajungă ceva după ce iese din școală? Nimic... uite, eu.
- Pitești.
- Pitești?
- De ce te miri, nu mi-ai spus chiar tu că domnul Bungrăzescu e din Pitești?
- Da, când intra profesorul și deschidea catalogul ca să ne cheme la lecții, eu, Bungrăzescu, eram pe pagina întâi, știți, la B.
- Eu eram la B și el era la S. El era cu S, Strâmbuleanu, știți?
- Îmi făcea cu cotul și pe amândoi ne treceau nădușelile.
- Până ajungea de-l scotea pe Zamfirescu... Ți-aduci aminte, Zamfirescu ăla înaltu'?
- Zamfirescu. Duiliu Zamfirescu.
- Cum, ați fost la școală cu Duiliu Zamfirescu scriitorul?
- Nu, altul, Zamfirescu Teodor era...
- Tata!
- Așa-l chema la lecție. Băi, tata lu Duiliu, ia ieși la tablă domnule.
[...]
