Ben stă, ca de obicei, în singura cameră a locuinței sale vechi, dărăpănate și încearcă să compună un poem, privind soarele care apune.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Inima mea este pe înălțimi.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:01:14 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Lunga, tăcuta călătorie a zilei prin inima solemnă, rănită...
- Omul care recită aceste versuri este Ben Alexander, poetul.
- Locuiește în California, în orășelul Fresno.
- Și, deși scrie de multă vreme poezii, încă nu a avut bucuria să-și vadă publicată vreuna.
- Într-o după-amiază târzie de august a anului 1914...
- Ben stă, ca de obicei, în singura cameră a locuinței sale vechi, dărăpănate și încearcă să compună un poem, privind soarele care apune.
- Prin apropiere nu mai este nicio altă casă, ci doar tristețea locului pustiu și a cerului roșu.
- Singurul ascultător este, ca întotdeauna, propriul său fiu, Johnny.
- În îndepărtata inimă însângerată... timpul trece... Nu e bine!
- Cineva cântă din trompetă. Ce cântec frumos! Ia te uită cine-l cântă: un bătrân.
[...]