Am plecat, nebun, să-i caut peste mări, peste hotare, și cu cât fugeam mai iute, și cu cât fugeam mai tare, cu atât creștea în pieptu-mi dorul ei ucigător.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Înșir-te mărgărite (1953).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:23:09 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Îmi spuneau supuși de-ai țării cum că umbre dau târcoale la ferestrele miresei...
- Niște vraci spuneau și ei cum că țara-i năpădită de balauri și de zmei.
- D-apoi cum s-o iau? Din coadă?
- Ba din capăt... Eu mă bucur!
- Trimisesem de iscoadă cititori în stele, crainici, învățați și vraci, plăieși..
- Dar, cu toate-acestea, Zmeul...
- Am plecat, nebun, să-i caut peste mări, peste hotare, și cu cât fugeam mai iute, și cu cât fugeam mai tare, cu atât creștea în pieptu-mi dorul ei ucigător.
- Mă-ntreceam cu vântu-n cale, m-avântam, nepăsător...
- Parc-aud, în urma noastră, toate fiarele urlând...
- Îmi plutea mereu-nainte chipul ei frumos și blând...
- Chipul ei seca deodată ale apelor șiroaie și făcea din văi livadă și din munte mușuroaie...
- Chipul ei din calea noastră orice piedică gonea și făcea din mine pană și din roibu-mi rândunea!
[...]