Ce odihnă mi-e mai dulce decât mâna lunecând peste fruntea-ți luminoasă, decât ochii tăi curați, cercetând ca-n vis în juru-ți, tot mai mari, tot mai mirați?
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Înșir-te mărgărite (1953).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:06:39 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Firește!
- A! Plângi, Ileano? Plângi, Ileano?
- Du-te... nu mă întreba! N-aș putea vorbi acuma...
- Du-te... ceasul n-a sosit să te-ascult...
- Și-apoi, atâtea lupte nu te-au obosit?
- Odihnit cum sunt acuma n-am fost, draga mea, nicicând.
- Ce odihnă mi-e mai dulce decât mâna lunecând peste fruntea-ți luminoasă, decât ochii tăi curați, cercetând ca-n vis în juru-ți, tot mai mari, tot mai mirați?
- Ani și ani miresei mele fost-am credinciosul mire...
- Astăzi mă privești cu ochii plini de teamă și uimire.
- Nu sunt altul, Cosânzeano! Făt-Frumos! Adu-ți aminte, același de-odinioară.
[...]