Drumul vieții, pe furtună, numai ea mi-a luminat.
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Înșir-te mărgărite (1953).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:30:21 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Fiindcă glasu-mi și privirea nu se-ndeamnă să glumească,
- Fiindcă păsurile mele nu le povestesc plângând,
- Fiindcă alte năzuințe port în inimă și gând.
- Făt-Frumos, acuma spune-mi, ce-ți lucește-n zare ție? O femeie?
- Pentru ea străbat pământul și mă lupt înverșunat.
- Drumul vieții, pe furtună, numai ea mi-a luminat.
- Pe câmpia-nzâpezită când e noaptea viorie, parc-aștept să-i văd culcată umbra lungă, albăstrie,
- Glasul ei îmi cântă doine în suspinul unui val, glasul ei îmi spune basme într-o doină de caval...
- Văd obrazul cum îi râde într-un soare ce răsare,
- O ghicesc cum trece leneș în frunzișul ce tresare,
- Iară cântul ciocârliei, aninat deasupra mea, e chemarea depărtată care-mi vine de la ea...
[...]