Floarea-soarelui mă mustră? Tu vorbești acuma, tu? Tu, ce râzi în zorii zilei când s-arată mândrul soare și te-nchizi tăcută, tristă, când încep să te-mpresoare ale nopții fire negre, tocmai tu să nu-nțelegi?
Fragment audio de 20 secunde din piesa de teatru radiofonic Înșir-te mărgărite (1953).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:57:07 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Domniță?
- Nu ți-am spus? A fost de piatră!
- Să fii mai mândră, să te-arăți nepăsătoare, din povestea ta întreagă nici un fior nu-l străbătu...
- Floarea-soarelui mă mustră? Tu vorbești acuma, tu? Tu, ce râzi în zorii zilei când s-arată mândrul soare și te-nchizi tăcută, tristă, când încep să te-mpresoare ale nopții fire negre, tocmai tu să nu-nțelegi?
- Pe când eu, eu tot am parte de prelunga sărutare ce-mi trimite sfântul soare de pe tronu-i mișcător.
[...]