Știi, când eram o gâsculiță mică... mai proastă ca acum, nu-mi puteam închipui un om puternic și curajos altfel decât cu o barbă mare și cu pieptul ars de soare.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Institutorii (1996).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:43:30 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și cum ai devenit institutor?
- După ce am fost doi ani calfă, am izbutit să fiu admis la seminar.
- Și a urmat o vreme sublimă de muncă și foamete.
- Știi, când eram o gâsculiță mică... mai proastă ca acum, nu-mi puteam închipui un om puternic și curajos altfel decât cu o barbă mare și cu pieptul ars de soare.
- Eu credeam că viitorul meu bărbat trebuie să fie marinar.
- Și acum?
- Acum nu mai știu ce-am vorbit. Sigur că iar am spus vreo prostie.
- Pentru că ceva mai mult decât un institutor nu există, domnișoară.
- Cum adică? Cel puțin profesor de liceu sau profesor universitar.
- Dragă domnișoară, pentru mine, a fi institutor de școală este mai presus de orice.
[...]