Cred c-ați auzit că n-are o para zestre.
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Însurătoare sau Căsătoria (1965).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:53:16 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Vorbiți serios? Fără glumă... puteți să faceți căsătorii?
- Te cred. Însori pe cine vrei cu cine vrei.
- Atunci însurați-mă pe mine cu amfitrioana acestei case.
- Pe dumneata? De ce vrei dumneata să te-nsori, domne?
- De ce? Asta, dacă-mi dați voie să remarc, este o întrebare foarte stranie.
- Parcă știi vreodată de ce te-nsori.
- Cred c-ați auzit că n-are o para zestre.
- Unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
- E destul de trist, se-nțelege, dar cu o persoană atât de plăcută poți trăi și fără zestre.
- O încăpere mititică, un antreiaș micuț, un mic paravănaș sau o altă despărțitură din ce-o fi.
- Dar ce ți-a plăcut atât de mult la ea?
- Ca să vorbesc deschis, mi-a plăcut ca e cam plinuță. Sunt mare amator de femei trupeșe.
- Îi plac femeile grase și el e scofâlcit ca o pungă de tutun seacă.
[...]