Domnișoară, scumpul meu prieten, plecăm. Am ajuns la ușă. Pașii ăștia... pot să treacă și ani întregi, până să-i faci.
Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Întâlnire la Senlis.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:15:49 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Banii pe care i-am cerut ei, ca să compenseze pe cei de la Henriette.
- Credeai poate c-o să te lăsăm pe gratis? Drept cine ne iei?
- Vă interzic să luați ceva de la ea! O să vă trimit tot ce am.
- Asta-mi place. Dar n-ai nimic.
- De ce nu plecăm? Ce naiba mai stăm aici?
- Adevărat, s-avem tact, draga mea. Tactul e mai presus de orice.
- Domnișoară, scumpul meu prieten, plecăm. Am ajuns la ușă. Pașii ăștia... pot să treacă și ani întregi, până să-i faci.
- Da.
- În fine, ai să poți trăi și tu.
- Da. De-acum încolo o să pot trăi.
- Da. Motorul nu voia să pornească... A pornit! Mașina demarează. A ajuns la colțul străzii.
- A trecut pe sub lumina palidă a ultimului felinar. S-a pierdut în noapte... nu mai e.
- Cer iertare, dar acum nu credeți c-ar fi momentul să servesc masa?
[...]