Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Întâlnire la Senlis.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:51:42 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Are nevoie de mine mereu, îngerașul, ca să mă umilească, să-i fac comisioane sau, mai precis, are nevoie de nevastă-mea.
- Întocmai cum am avut onoarea să vă spun, cu fruntea plecată de rușine.
- Taci! Mă dezguști.
- Asta-i specialitatea mea, dezgust. Mi s-a spus și adineauri. În timp ce tot ce face domnișorul e elegant și grațios.
- Dră, sosesc alte persoane! Domnul și doamna Delachaume. Doamna Barbara... nu mai știu ce să fac, sunt depășit.
- Robert, ce naiba faci aici?
- E-aproape 11, suntem îngrijorați.
- Ați apărut. Ați căzut bine. Atmosfera e cât se poate de favorabilă. E tocmai momentul în care se cerea o apariție teatrală.
- Suntem în plin roman foileton, în plin mister. Poftiți, e momentul marilor revelații, în care te cutremuri, în care nu-ți crezi ochilor și urechilor.
- Dar ce primire e asta? Mai întâi, cine este această domnișoară?
- Această domnișoară... Misterele din New York... e gingașa și palida eroină târâtă de seducător în cele mai tenebroase aventuri.
- Unde suntem aici?
- În casa chinezului misterios, în care ușile se deschid singure, în care lotușii sunt telefoane și telefoanele, lotuși.
- Priviți aceste draperii, aceste plante, aceste portrete de familie, totul e straniu, foarte îndoielnic, această casă este în întregime trucată!
- Această casă e plină de ochi de tătici de ceară și mămici din carton presat, ridicați fotoliile și ci siguranță c-o să găsiți sub ele o bunicuță și câte-un prieten intim în fiecare sertar.
- Toate acestea, născocite de domnișor ca să placă unei fete. Cât e de frumos, e prea frumos! Plesnesc, mor de râs!