Unu, doi, trei, patru, cinci...
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Învățați să râdeți fără profesor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:12:40 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ca dintr-o harpă, în șoapte, ploaia ne cântă-n noapte și cântul ei de ochii tăi mi-amintesc.
- E toamnă iar, și-or trece multe la rând, să-și despletească frunza galbenă-n vânt.
- Dar inima mea va păstra veșnic dragostea ta, să-ți spună 'e primăvară fiindcă eu te iubesc.'
- Și, pentru c-am vorbit de toamnă, nu putem să nu amintim că toamna se numără bobocii.
- Unu, doi, trei, patru, cinci...
- Ascultă, puișor, trebuie să mănânci! Vrei să mă supăr?
- Ei, și tu... lasă copilu-n pace. Ce metode sunt astea, să-l constrângi? Dacă nu vrea, nu vrea...
- Foarte bine. În cazul ăsta, n-ai decât. Educă-l tu, poftim...
- Perfect. Să fii sigură că am mai mult tact pedagogic decât tine.
[...]