Când i se aducea câte un copilaș, îl ținea și-l hrănea și-l creștea până se adunau vreo trei-patru. Și, pe urmă, îi ducea pe toți la azil.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Învierea de Lev Tolstoi.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:05:08 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Eu, tătucule, m-am gândit că fac bine, atunci.
- Și la azil nu i-au dat un număr?
- Ba da, sigur că i-au dat, dar vezi că el a murit chiar atunci.
- Care ea?
- Femeia aceea de la Skorodnie.
- A murit și ea, săraca, da, a murit.
- Când i se aducea câte un copilaș, îl ținea și-l hrănea și-l creștea până se adunau vreo trei-patru. Și, pe urmă, îi ducea pe toți la azil.
- Așa și cu copilașul Katiușii: l-a ținut la ea o săptămână-două, apoi l-a dus.
- Copilașul slăbise încă de când era la ea acasă.
- Spune-mi, era un copil frumos?
- Și de ce spui c-a slăbit? Se vede că-l hrănea prost...
- Da, doar așa, că să nu zică că nu-i dădea nimic de mâncare. Atât, ca să poată trăi până la azil.
- Păi, doar e lucru știut, păi, dacă nu era copilul ei?
- Spunea că abia l-a dus până la Moscova, c-a și murit, sărăcuțul.
[...]