Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Învierea de Lev Tolstoi.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:37:20 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Cum m-ar fi privit oamenii aceștia pe mine, dacă le-aș fi putut mărturisi cele ce mă frământau?
- Dacă le-aș fi spus că eu sunt acela despre care vorbise avocatul? Acela care-a făcut-o să alunece spre desfrâu...
- Dacă le-aș fi destăinuit cum mă purtasem cu ea? o, cum m-ar fi acoperit oamenii aceștia de dispreț și rușine...
- A trebuit să fiu adus tocmai în acest proces, eu, care n-am întâlnit-o vreme de zece ani... ca s-o regăsesc pe banca acuzaților.
- Cum se vor termina toate astea? Cum?
- În vreme ce îmi chinuiam mintea cu astfel de gânduri, probabil colegii mei, jurații, au deliberat și eu n-am luat parte la deliberarea lor.
- M-am dezmeticit când l-am auzit pe președinte...
- Din hotărârea juraților reiese că n-a furat, n-a jefuit, dar, în același timp, a omorât un om, fără un scop precis. Ce neghiobie!
- Asta înseamnă că trebuie s-o trimitem la muncă silnică, cu toate că e nevinovată.
- Cum adică, e nevinovată?
- Pur și simplu nevinovată.
- După părerea mea, trebuie să-i aplicăm articolul 817 și să anulăm hotărârea juraților.
- Da, și eu cred la fel.
- Asta în niciun caz! Și-așa urlă gazetele că jurații îi achită pe criminali. Ce-o să spună când însăși curtea îi achită?
- Eu nu sunt de părerea asta, domnule președinte, în niciun caz.
- Păcat... dar, dacă nu se poate altfel... Să mergem în sală.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu