Mă văd și-acum jucându-mă cu ea, alergând s-o prind în brațe pe aleile parcului, spre disperarea celor două fete bătrâne, mătușile mele, care se temeau să nu fac vreo prostie, prin vreo mezalianță.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Învierea de Lev Tolstoi.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:11:19 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Bănuielile lui se întemeiau pe anumite cercetări, din care reieșea că...
- Cuvintele grefierului începuseră să nu mai aibă înțeles pentru mine.
- Mă sileam să pun frâu gândului care se încăpățâna să rămână departe de cele ce auzeam citindu-se.
- Eram acum sigur că femeia de pe banca acuzaților era ea. Ea, care iată ce a ajuns, după zece ani.
- Mă văd și-acum jucându-mă cu ea, alergând s-o prind în brațe pe aleile parcului, spre disperarea celor două fete bătrâne, mătușile mele, care se temeau să nu fac vreo prostie, prin vreo mezalianță.
- Pe fetița asta nu puteai s-o prinzi...
- Vino după mine: unu, doi, trei... Ia seama să nu te-mpiedici!
- Vorbești cu mine, ca să mă prinzi, nu merge!
[...]