Căci fiul meu, pricină de grea îngrijorare, fu alungat departe de crunta mea purtare, și iată pretutindeni de zece ani îl cat. Din ochii mei făptura-i pe veci s-a-ndepărtat.
Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul amăgirii.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:01:05.607 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Palatul lui e această cavernă, adăpostul în care bezna nopții el pururi a păstrat.
- Oricât ți-ar fi de mare dorința de-a-i vorbi, așteaptă să te cheme atunci când va pofti.
- Acum s-apropie ora când zilnic se ivește, când ca să se preumble, el grota-și părăsește.
- Deși n-aștept prea multe, mă mistuie un foc. Cuprins de nerăbdare, nu am nădejdi deloc.
- Căci fiul meu, pricină de grea îngrijorare, fu alungat departe de crunta mea purtare, și iată pretutindeni de zece ani îl cat. Din ochii mei făptura-i pe veci s-a-ndepărtat.
- Eu, sub cuvânt că dânsul își permitea cam multe, i-am stăvilit avântul, silindu-l să m-asculte.
- Credeam că, pedepsindu-l, voi știi să-l îmblânzesc. Nimic nu obținut-am decât să-l izgonesc.
- Vai, știu cât de greșită mi-a fost atunci purtarea: în față îl jignisem, azi îi deplâng plecarea.
- O dragoste de tată mă scurmă-acum în piept. Nedrept de-am fost cu dânsul, să-mi pară rău e drept.
- Să-i dau de urmă-n lume purtatu-mi-am eu chinul pe Tage și pe Sena. Văzut-am Padul, Rinul...
- Și rătăcind pe drumuri, de gânduri frământat, umblând să-i dau de urmă, nimica n-am aflat.
[...]