Când aripile morții spre mine vor veni și fără îndurare sfârșitu-mi vor vesti, veniți și voi, să-mi spună a voastră amintire că-mi fuse dăruită o mare fericire.
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul amăgirii.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:59:18.942 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Lăsat-am caii-n pază la margine de-oraș. La ei ca să ajungem, cunosc eu un făgaș.
- E-un zid ce se dărâmă, prin el un drum se face!
- Mă simt nerăbdătoare de parcă-aș sta pe ace.
- Îndată vom pleca, dar vin' cu mine să ne mai luăm ceva.
- Voi, amintiri frumoase a fostelor delicii! Curând vă veți preface în crâncene suplicii!
- În ciuda spaimei morții și-a groaznicei dureri, eu vă rechem în minte, supreme mângâieri!
- Când aripile morții spre mine vor veni și fără îndurare sfârșitu-mi vor vesti, veniți și voi, să-mi spună a voastră amintire că-mi fuse dăruită o mare fericire.
- Mult prea mărețe planuri eu am urzit în viață: Iubirea-mi fu nebună, speranța îndrăzneață.
- A fost o crimă faptul că m-am îndrăgostit. Prin moarte va să-mi fie păcatul ispășit.
- Ce mare mi-i norocul că viața mea fidelă în slujba ta sfârșește, frumoasă Izabelă!
- Gândesc cu-nfiorare la trista-mi întâmplare și clipele de tihnă sunt doar o grea-ncercare.
- Cu ochii văd călăul ce moartea-mi pregătește, ființa mea se pierde și mintea-mi rătăcește.
- O, scumpă Izabelă, tu ce-mi aprinzi iubirea, alungi și spaima morții, mi-aduci și liniștirea!
[...]