Clindor e! Iată-l! Doamne!
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul amăgirii.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:11:52.918 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Să alergăm de zor! Ajunge-atâta vorbă! Să cerem ajutor!
- De-a noastre vise soarta își râde tâlhărește, ne-nalță, ne prăvale, cum roata-i se-nvârtește.
- Unei iubiri de tată, aceste vorbe-s crunte, pot fi doar mângâiere durerilor mărunte.
- Ci mi-am văzut eu fiul răpus, asasinat, pierdută fericirea și visul spulberat.
- Nu te grăbi! Așteaptă. Nu-i totul terminat.
- Oare morții au bani de numărat?
- Cum vezi, aici, nici unul nu-i dezinteresat.
- Clindor e! Iată-l! Doamne!
- Ce mare mi-e surpriza, îi văd și asasinii, soția lui și Liza!
- Prin ce minunăție, deodată împăcați, stau laolaltă morții și viii adunați?
- E-acum sfârșitul piesei cu crime și zâzanii, actorii se adună ca să-și împartă banii.
- Pier unii, alții-omoară, un altul e mâhnit, dar viața lor, pe scenă, frățește i-a unit.
- În versuri se înfruntă și-apoi cad fără teamă, rostind cuvinte grele - de care nu țin seamă.
- Trădatul, trădătorul, cel viu și cel ucis se regăsesc prieteni, de parcă-a fost un vis.
[...]