Cu ochii văd călăul ce moartea-mi pregătește, ființa mea se pierde și mintea-mi rătăcește.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul amăgirii.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:00:05.921 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- În ciuda spaimei morții și-a groaznicei dureri, eu vă rechem în minte, supreme mângâieri!
- Mult prea mărețe planuri eu am urzit în viață: Iubirea-mi fu nebună, speranța îndrăzneață.
- A fost o crimă faptul că m-am îndrăgostit. Prin moarte va să-mi fie păcatul ispășit.
- Ce mare mi-i norocul că viața mea fidelă în slujba ta sfârșește, frumoasă Izabelă!
- Gândesc cu-nfiorare la trista-mi întâmplare și clipele de tihnă sunt doar o grea-ncercare.
- Cu ochii văd călăul ce moartea-mi pregătește, ființa mea se pierde și mintea-mi rătăcește.
- O, scumpă Izabelă, tu ce-mi aprinzi iubirea, alungi și spaima morții, mi-aduci și liniștirea!
- De cum evoc surâsul divinei tale guri, se risipesc aceste diabolice făpturi.
- Oricât de aspră-i soarta ce-acum o voi cunoaște, să te gândești la mine - și-atuncea voi renaște.
- Dar ce? în toiul nopții se umblă pe la porți?
- Amice, vii la mine? Ce știri cu tine porți?
- Înalta judecată, în marea-i indulgență, luat-a hotărârea de-a vă-acorda clemență.
[...]