Dar ce priviri sunt astea? Citesc durerea-n ele. Ci unde vi-s dușmanii să-i tai în bucățele?
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul amăgirii.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:34:25.434 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nu-ți face oare milă mult zbuciumata-mi viață? Vizirul încă-o dată de mine se agață.
- Și Han-Tătar, de altfel, mă cheamă-ntr-ajutor, Narsinga și Calcutta de-asemenea mă vor.
- De-accept, ar fi nevoie de patru inși ca mine!
- Că bine zici. Ajunge cu-a mea mărinimie. Doar dragostea îmi place când iscă gelozie.
- Vai, domnule, iertare, dar nu v-am observat. Erați atât de-aproape, și nu v-am salutat.
- Dar ce priviri sunt astea? Citesc durerea-n ele. Ci unde vi-s dușmanii să-i tai în bucățele?
- Să-l proslăvim pe Domnul, dușmani nu am de fel.
- Eu i-am supus cu brațu-mi... să-l proslăviți pe el.
- Nu-mi fuse cunoscută această fericire.
- De când se știe-n lume că eu vă port iubire, Murit-au toți de frică - sau nu-ndrăznesc nimic.
- Prin alte părți mai bine te-arată-așa voinic!
- Dar cum tânjește brațul cel vajnic ca un tunet în lume când vuiește al luptelor răsunet?
- Și cum rămâne faima cu care te mândrești, de vrei doar în orașe pe străzi să hoinărești?
[...]