De-aceea ne-ntâlnirăm aicea, în grădină. Vreun nechemat, la mine s-ar fi putut să vină.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul amăgirii.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:40:56.998 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și dacă fug, degeaba spre mine ei se-ndreaptă! Piciorul, ca și spada, e-un fel de luptă dreaptă.
- Ah, vin' încoace! Pierdut sunt! Voi muri! Am înghețat cu totul. Și n-am să pot fugi.
- O, soartă nemiloasă, curajul cum mi-l mături!
- Dar ce văd? E regina cu omul meu-alături.
- Nu merge treaba cu prea iubitu-mi tată. N-a fost atât de aspru cu mine niciodată.
- Nu poate să te vadă - și nici pe Matamor. E drept că și Adraste e-acum bănuitor.
- De-aceea ne-ntâlnirăm aicea, în grădină. Vreun nechemat, la mine s-ar fi putut să vină.
- Mi se dezgheață trupul... dar s-auzim ce spun, cum proslăvește dânsul amorul meu nebun.
- Mai bine ca oriunde vom sta de vorbă-aci. Și sunt destule locuri pe unde poți ieși.
- De-asemeni, pentru mine, lăsai deschisă-o poartă.
- Ți-i mult prea mare grija de ne-nsemnata-mi soartă.
- Nu poate fi prea mare când îmi păzesc un bun ce mai presus de toate în viața mea îl pun.
- Un bun ce prețuiește mai mult ca lumea-ntreagă. De dragul lui, în fine, lumina-mi-este dragă.
- Adraste-n van prin tata încearcă-a mă răpi, căci doar a ta iubire mă poate cuceri.
[...]