De când se știe-n lume că eu vă port iubire, Murit-au toți de frică - sau nu-ndrăznesc nimic.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul amăgirii.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:34:44.779 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Că bine zici. Ajunge cu-a mea mărinimie. Doar dragostea îmi place când iscă gelozie.
- Vai, domnule, iertare, dar nu v-am observat. Erați atât de-aproape, și nu v-am salutat.
- Dar ce priviri sunt astea? Citesc durerea-n ele. Ci unde vi-s dușmanii să-i tai în bucățele?
- Să-l proslăvim pe Domnul, dușmani nu am de fel.
- Eu i-am supus cu brațu-mi... să-l proslăviți pe el.
- Nu-mi fuse cunoscută această fericire.
- De când se știe-n lume că eu vă port iubire, Murit-au toți de frică - sau nu-ndrăznesc nimic.
- Prin alte părți mai bine te-arată-așa voinic!
- Dar cum tânjește brațul cel vajnic ca un tunet în lume când vuiește al luptelor răsunet?
- Și cum rămâne faima cu care te mândrești, de vrei doar în orașe pe străzi să hoinărești?
- Se spune că te lauzi, că falsă-ți este slava, că doar îți târâi spada - și asta ți-este isprava.
- Afurisită soartă! E foarte-adevărat, dar cum să plec de-aicea când sunt întemnițat?
- Privirea Izabelei cu vraja ei mă-oprește să merg din nou la luptă - și inima-mi răpește.
[...]