Pe dușmani alungându-i la mii și mii de poști, că ar putea cu-o vorbă să mute, bunăoară, și stâncile și munții, că cerul îl coboară, că face să lucească pe ceruri două luni...
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul amăgirii.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:03:12.652 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Văzui pe toți mai mari științelor oculte, din care, după spusa-ți, Alcandru știe multe,
- Mi s-a vorbit de aceștia, cum tu-mi vorbești de el.
- Dar nimenea durerea nu-mi potoli de fel.
- Infernul mut rămâne când cată să-mi răspundă, sau de cumva răspunde, mai mult în griji m-afundă.
- Să nu crezi că Alcandru e om de rând cumva. Știința-i fără seamăn nu-i dată altcuiva.
- Pe dușmani alungându-i la mii și mii de poști, că ar putea cu-o vorbă să mute, bunăoară, și stâncile și munții, că cerul îl coboară, că face să lucească pe ceruri două luni...
- Din universul nostru nimic nu-i e străin și, ca în cărți deschise, el vede-al tău destin.
- Nu prea-mi venea nici mie să cred în toate-acestea, dar din întâia clipă îmi cunoscu povestea.
- Și-am ascultat din gură străină, uluit, iubiri păstrate-n suflet, simțiri ce-am tăinuit.
- În van îmi dai nădejde. Durerea mă răpune.
- Și grijile și truda, ai vieții mele nori îmi schimbă viața-ntreagă în noapte fără zori.
[...]