- Ți-i mult prea mare grija de ne-nsemnata-mi soartă.
- Nu poate fi prea mare când îmi păzesc un bun ce mai presus de toate în viața mea îl pun.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul amăgirii.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:41:23.083 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nu merge treaba cu prea iubitu-mi tată. N-a fost atât de aspru cu mine niciodată.
- Nu poate să te vadă - și nici pe Matamor. E drept că și Adraste e-acum bănuitor.
- De-aceea ne-ntâlnirăm aicea, în grădină. Vreun nechemat, la mine s-ar fi putut să vină.
- Mi se dezgheață trupul... dar s-auzim ce spun, cum proslăvește dânsul amorul meu nebun.
- Mai bine ca oriunde vom sta de vorbă-aci. Și sunt destule locuri pe unde poți ieși.
- De-asemeni, pentru mine, lăsai deschisă-o poartă.
- Ți-i mult prea mare grija de ne-nsemnata-mi soartă. -Nu poate fi prea mare când îmi păzesc un bun ce mai presus de toate în viața mea îl pun.
- Un bun ce prețuiește mai mult ca lumea-ntreagă. De dragul lui, în fine, lumina-mi-este dragă.
- Adraste-n van prin tata încearcă-a mă răpi, căci doar a ta iubire mă poate cuceri.
- Morala lor absurdă de-ai ști cât mă irită!
- Mă copleșești, iubito, și inima mi-o nărui căci nu pot decât viața la rândul meu să-ți dărui.
- Doar sângele-mi rămâne pe-acest meleag străin și ție, Izabela, cu drag eu ți-l închin.
[...]