Mă zoreai cu căsătoria noastră și tatăl meu nu-mi îngăduia să-ți răspund. Între timp i-am vorbit și-am căpătat învoirea lui să-ți spun că poți veni să-mi ceri mâna oricând vei vrea.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul dragostei și al întâmplării (1956).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:56:16 in versiunea Vinil a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Cum, suflețelule? Balsamul inimii mele! Ai de gând să-mi curmi viața?
- Vai! Ba din contră, scumpul meu.
- Vreau ca ea să țină cât mai mult.
- Cum mă îmbărbătează vorbele tale!
- Nici nu trebuie să te îndoiești de dragostea mea.
- O, cât de mult aș vrea să pot săruta cuvintele astea! Să le culeg de pe gura ta cu buzele mele...
- Mă zoreai cu căsătoria noastră și tatăl meu nu-mi îngăduia să-ți răspund. Între timp i-am vorbit și-am căpătat învoirea lui să-ți spun că poți veni să-mi ceri mâna oricând vei vrea.
- Mai înaintea de a i-o cere lui, dă-mi voie să ți-o cer ție.
- Muah! Muah! Scumpă mânuță rotunjoară și durdulie, te iau fără vorbă multă.
- Nu mă tem că tu n-o să-mi faci onoare, ci mi-e frică de mine că, de, eu n-o să-ți fac ție onoare...
[...]