Tragem ponoasele taților și mamelor noastre.
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul dragostei și al întâmplării (1956).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:33:46 in versiunea Vinil a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Poate că mă vei iubi mai puțin atunci când ne vom cunoaște mai bine...
- Ah, doamnă, când vom ajunge acolo eu o să am de pierdut mai mult.
- Mă crezi cu mai multe calități de cât am!
- Ah, nici dumneata, doamnă nu le știi pe-ale mele.
- Ar trebui să-ți vorbesc în genunchi.
- Ține minte că nimeni nu-i stăpân pe soarta sa.
- Tragem ponoasele taților și mamelor noastre.
- Dar eu știu că inima mea numai pe dumneata te-ar fi ales, oricare ți-ar fi fost situația.
- Nu-i nimic, mă poți alege de-acum înainte!
- Pot nădăjdui că și dumneata vei fi la fel față de mine?
- Vai! Chiar de n-ai fi decât Perrette ori Margot,
- Să dea Domnul ca sentimentele astea frumoase să fie trainice!
[...]