Uite, la urma urmei mă silești să-i iau apărarea.
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul dragostei și al întâmplării (1956).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:36:43 in versiunea Vinil a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Îl urăsc îndeajuns ca să n-am nevoie s-aștept să-l urăsc și mai mult.
- A! Nu cumva valetul lui care face distinsul și-a vorbit de rău stăpânul!
- Ce-l amesteci aici pe valetul lui?
- Da' ce-ai cu el? Da' ce-ți veni să-l faci mincinos pe bietul băiat când nu ți-a dovedit-o cu nimic?
- Uite, la urma urmei mă silești să-i iau apărarea.
- Nu trebuie să-l pui rău cu stăpânul său, nici să-l faci ticălos.
- Iar pe mine să mă socotești năroadă fiindcă ascult ce spune.
- Domnișoară, dacă-l apărați pe domnul ăsta și sunteți gata să vă supărați nu mai am nimic de zis.
- Cum 'dacă-l apăr' pe tonul ăsta?
- Da' ce-nseamnă mă rog tonul pe care-mi vorbești tu? Ce vrei să spui? Ce-ți trece prin cap?
- Spun, domnișoară, că nu v-am văzut niciodată așa cum sunteți acum...
[...]