Eu cunosc un trișor de mâna întâi. E-n stare să dea cerșetorilor ultima copeică, dar nu refuză niciodată să se întovărășească cu unii ca să jecmănească pe alții.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Jucătorii de cărți (Cartoforii) (1963).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:18:36 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Rublele și lucrurile le-au împărțit între ei, iar cărțile de joc au ajuns pe mese în salon.
- Jocul a ținut până a doua zi seară când nici musafirii, nici gazda nu mai aveau nicio copeică.
- Oamenii în general nu știu ce-i aia joc de cărți.
- Și mai e un lucru pe care nu-l pricepe oricine: jucătorul e un om foarte cumsecade.
- Eu cunosc un trișor de mâna întâi. E-n stare să dea cerșetorilor ultima copeică, dar nu refuză niciodată să se întovărășească cu unii ca să jecmănească pe alții.
- Și-acum, domnilor, fiindcă suntem la capitolul sinceritate, să v-arăt și eu ceva ce n-ați mai văzut.
- Un pachet măsluit în așa fel că poți cunoaște chiar mai de departe orice carte.
- Am mai văzut, dar poate-i ceva nou.
[...]
