Trebuie să recunosc că am simțit o adevărată chemare din frageda tinerețe, de pe băncile școlii!
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Jucătorii de cărți (Cartoforii) (1963).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:13:30 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Dar am văzut îndemânarea cu care stăpâniți cele mai subtile secrete ale cărților.
- Prin urmare, acceptați propunerea noastră?
- Din această clipă, lucrăm mână-n mână!
- Fără fandoseli și praf în ochi. Așa facem.
- Ia spune, amice... de când te îndeletnicești cu arta asta?
- Trebuie să recunosc că am simțit o adevărată chemare din frageda tinerețe, de pe băncile școlii!
- Profesorul explica lecția, iar eu dădeam un banc colegilor sub pupitru.
- E, se vede! Trebuie s-o începi din pruncie ca să ajungi la asemenea dexteritate. Da, da...
- Ți-aduci aminte de copilul ăla, Svohniov? Ce copil? Un copil minune. Ia povestește, Svohniov.
- E, așa ceva nu se poate uita.
- Ginerele dumnealui, al lui Uteșitelnâi, Andrei Ivanovici Piatkin...
- Îmi spune într-o zi... Svohniov, vrei să vezi ce n-ai văzut?
[...]