Nici cerbul chinuit de-arșița zilei, ce scormone cu coarnele pământul, nu-i atât de-aprins în dorul lui de-a se zvârli din munți în apa iute-a codrului cât sunt de dornic eu să mă afund, acum, când ești a mea, în toată vraja tinereții tale.
Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Katrina din Heilbronn.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:13:21 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- În brațe-l duc, din inimă-l iau.
- Hai, dă-i-o. Ceea ce Dumnezeu vrea să unească, omul să nu despartă, zice-se.
- Și-acuma, să plecăm. El să o lămurească.
- Înalt stăpâne, spune, ce-nseamnă...?
- Nici cerbul chinuit de-arșița zilei, ce scormone cu coarnele pământul, nu-i atât de-aprins în dorul lui de-a se zvârli din munți în apa iute-a codrului cât sunt de dornic eu să mă afund, acum, când ești a mea, în toată vraja tinereții tale.
- Iisuse, cum vorbești... nu te pricep.
- Ce să-nțeleg, din câte-mi spui?
- Va trebui ca mâine, deci, de dragul stăpânului tău, să-ți dezbraci vestmântul ce te-acoperă acum.
[...]
