Nici nu l-a zărit o clipă pe cavaler, că scapă jos tacâm, pocal, gustare și, palidă de moarte, cu mâinile-ncrucișate ca pentru-nchinăciune, sărutând podeaua cu fața și cu pieptul, se prăvălește-n fața lui, ca doborâtă de un trăsnet.

[ 0 ]

Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic Katrina din Heilbronn.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:06:19 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul citatului

[...]

- Și pofta de-a-l întâlni mi-a scos din țâțâni balamalele.

- Ia niște fier și sârmă și fă-n așa fel ca, fără să mă mai dezbrac, să mi le strângi la loc.

- Doamne, dacă focul din piept vă prăpădește-n așa măsură armura, atunci n-am grijă.

- Contele palatin o să ne lase nevătămate întăriturile.

- Și-i pun în față un scăunel cu unelte, ca să-i repar încheieturile.

- Și iată-mi fata că intră, deschizând încet ușa și ținând pe creștet o tavă mare de argint, cu sticle, pahare și de-ale gurii.

- Nici nu l-a zărit o clipă pe cavaler, că scapă jos tacâm, pocal, gustare și, palidă de moarte, cu mâinile-ncrucișate ca pentru-nchinăciune, sărutând podeaua cu fața și cu pieptul, se prăvălește-n fața lui, ca doborâtă de un trăsnet.

- Icnesc: Doamne-Dumnezeule, ce are copila?

- O ridic și fiindcă văzui revenindu-i pe față privirile sfioase, m-am gândit că și leșinul trecuse.

- Iau așadar sculele și mă aștern la treabă. Apoi, gătind lucrul zic:

- Așa, domnule cavaler. Acum puteți merge să înfruntați pe contele palatin.

- Balamaua s-a strâns, avântul inimii n-o să vă mai strice.

- Contele se ridică și se uită la fată, care de-abia îi ajunge până la piept, o măsoară cu luare-aminte, se pleacă și, sărutând-o pe frunte, grăiește:

[...]