Ai răbdare până când soarele o să asfințească și-și vor lua pe rând fața lor cea omenească.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Lebedele (1967).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:13:00 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Nimic... s-a dus... săraca fată... și-a cam pierdut mințile!
- Eu sunt Eliza, sora voastră bună.
- M-a gonit împărăteasa și pădurea mi-a fost casa.
- Nu, prințesă, cu ochi buni frații tăi te recunosc, dar n-au grai ca să grăiască.
- Ai răbdare până când soarele o să asfințească și-și vor lua pe rând fața lor cea omenească.
- Iată că-n povestea noastră seara s-a făcut albastră.
- Și dintr-o scuturătură, lebedele se făcură 11 frați vânjoși.
- Și râzând voioși, sora și-au luat-o și îmbrățișat-o.
- Și și-au povestit tot ce-au pătimit în toți anii grei.
- Și s-au hotărât ca s-o ia cu ei peste Marea Mare, dincolo de zare...
[...]