Noaptea târziu, după ce toți din palat se culcau, Eliza se strecura ca o umbră prin sălile lungi și întunecoase...
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Lebedele (1967).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:20:50 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Să sune cornul! Ne întoarcem!
- Tare mâhniți au fost frații Elizei când se întoarseră și n-o mai găsiră.
- Dar și mai mâhnită era Eliza în palatul cel mare al prințului.
- Noaptea târziu, după ce toți din palat se culcau, Eliza se strecura ca o umbră prin sălile lungi și întunecoase...
- Și învingându-și frica, mergea în cimitirul din apropierea pădurii pentru a le culege.
- A doua zi de dimineață se înfățișă înaintea prințului și îi spuse.
- Măria Ta, fata pe care ai găsit-o în pădure e o vrăjitoare!
[...]