Stai puțin, Eliza! Eliza!
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Lebedele (1967).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:12:15 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Știi, mătușă, am visat ceva azi-noapte, nu-mi amintesc bine ce, dar...
- Mai lasă-le-ncolo de vise! Mai bine aleargă la lacul din pădure.
- Ai să vezi o minune nemaivăzută!
- Niște lebede frumoase... cu coroane de aur pe cap!
- Frații mei! Alerg, numai de n-ar fi plecat!
- Stai puțin, Eliza! Eliza!
- Nimic... s-a dus... săraca fată... și-a cam pierdut mințile!
- Eu sunt Eliza, sora voastră bună.
- M-a gonit împărăteasa și pădurea mi-a fost casa.
- Nu, prințesă, cu ochi buni frații tăi te recunosc, dar n-au grai ca să grăiască.
- Ai răbdare până când soarele o să asfințească și-și vor lua pe rând fața lor cea omenească.
[...]