Ei, da, natura, sigur, ce minunată-i natura... și perfectă, să știți! C-un milion de ani în urmă, ea nu știa că noi, oamenii, o să purtăm ochelari și totuși, uitați-vă unde ne-a așezat urechile.
Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic Mica bibliotecă de umor.
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:24:47 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- La mare? Da. La mare? În ce lună?
- Pe soțul meu, acum o oră a urcat la dv. ca să se plângă că nu putem dormi de zgomot.
- Am observat că dansați cu pasiune.
- Ah, ador muzica... Și mai ce? Tot ce-i frumos: poezia, florile, natura.
- Ei, da, natura, sigur, ce minunată-i natura... și perfectă, să știți! C-un milion de ani în urmă, ea nu știa că noi, oamenii, o să purtăm ochelari și totuși, uitați-vă unde ne-a așezat urechile.
- Ce întâmplare tristă, iar mi-am pierdut ultima mea pereche de ochelari...
- Formidabil! Nemaipomenit! Iar i-am pierdut...!
- Ce căutați cu atâta înfrigurare? Ochelarii! Da' degeaba... nu-mi amintesc deloc unde i-am pus.
- Da' ce dorii să faceți cu ei?
- Vreau să-mi scriu memoriile!
- Nu-i o glumă ochelarii să nu-i mai găsesc, fetei care mă iubește ce-am să-i povestesc?
[...]