Ar trebui să-ți fie rușine, să te mândrești cu obrăznicia asta în ochii soțului tău.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Michael și Ann.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:17:43 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Eu ți-am făcut drumul... Eu ți l-am făcut! Piesele mele, în care ai jucat.
- Dovada, deci, că prin lucrul meu, și nu prin tine, am existat.
- Dar știi foarte bine că, dacă nu era John...
- Prostii! Erau atâția alți directori.
- Nici nu voiau s-audă de tine. Nimeni nu te lua în seamă.
- Îndrăznești să-mi spui că-i datorez lui John tot atâta cât și ție? Deci, vouă, celor doi?
- Ar trebui să-ți fie rușine, să te mândrești cu obrăznicia asta în ochii soțului tău.
- Cum, obrăznicie? să fii recunoscător cuiva...
- Să dezgropi o asemenea legătură și să mi-o arunci în față...
- Dragostea voastră. A ta, a trecutului tău. Întreabă pe cine vrei, știe o lume.
- În fiecare joi după-masa, pe strada Lexington, la numărul 25...
- Nu, nu vreau să spun asta. Răni, mereu răni. Pentru numele lui Dumnezeu, să terminăm odată!
- Nemernicule, ticălosule, n-am să uit niciodată ce mi-ai spus!
[...]