Și-abia acum pricep, da, de ce toate femeile din piesele tale nu sunt decât marionete și păpuși infirme, lipsite de viață... Eu le-am dat viață! Viața mea, cât pot.

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Michael și Ann.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:19:39 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul citatului

[...]

- Am fost o idioată! Trebuia să te mint. Mi-am închipuit, însă, că vei înțelege, că eram în căutare... că simțeam nevoia să iubesc ceea ce în sfârșit mi s-a părut c-am găsit la tine.

- Asta face adevărul: te face vulnerabil, te lasă descoperit. Și-n ziua-n care te vezi acuzat, tocmai de omul căruia i l-ai spus întotdeauna și-n cele mai mici amănunte, nu mai ai cu ce să te aperi. Numai minciunile apără.

- Am crezut că te pot face să pricepi acest adevăr. Că acele experiențe, acei oameni neînsemnând nimic, m-au făcut să te prețuiesc pe tine cu atât mai mult.

- Am încercat să te conving, inutil, că toate legăturile alea pe care, între noi doi, numai tu le mai ții minte, nu mai aveau nicio importanță.

- Și asemenea întâmplări, nici măcar regretabile, până la urmă, pot oricând interveni în viața unei femei, fără ca ele să o murdărească.

- Dar n-ai priceput nimic, nu poți. Ce faci? Nimic mai mult, decât reflexul stupid și imediat al unui individ masacrat de termeni... Eu, mie, al meu!

- Și-abia acum pricep, da, de ce toate femeile din piesele tale nu sunt decât marionete și păpuși infirme, lipsite de viață... Eu le-am dat viață! Viața mea, cât pot.

- Dar chiar pentru puținul ăsta, tu ești acela care-ar trebui să-mi fie recunoscător.

- Dumnezeule! Cum îndrăznești tu, o simplă actriță, să judeci, să critici ceea ce este operă creatoare, ceea ce eu am creat?

- Vrei să spui că eu nu creez? Ce anume ai vrea tu?

- A, poate, dac-aș consimți să mă las de teatru, să m-ascund în dosul unui șorț soios de bucătărie, să mă ocup de casă, să-ți fac copii? Să-ți cârpesc ciorapii la nesfârșit... a, atunci ar fi în regulă, nu?

- Asta ar fi creația pe care-o aștepți, oferindu-i apoi domnului autor subiect pentru viitoarea sa piesă...

- Abia acum, cu-adevărat, mare creație, noua profesiune a doamnei Ann, fosta amantă a domnului John...

[...]

Cele mai bune replici din film

Asta face adevărul: te face vulnerabil, te lasă descoperit. Și-n ziua-n care te vezi acuzat, tocmai de omul căruia i l-ai spus întotdeauna și-n cele mai mici amănunte, nu mai ai cu ce să te aperi. Numai minciunile apără.

Important este să mergi înspre, nu să ajungi, căci nu poți ajunge niciodată nicăieri, decât în moarte.

Să-ncercăm să ne iubim ura, așa cum ai spus tu. E sigura noastră șansă, pentru liniștea ta și-a mea, a noastră.

Slăbiciunea, iertarea, astea aparțin celor puternici.

A iubi înseamnă, în primul rând, a înțelege, a ierta. -Pentru că suntem slabi? -Pentru că suntem tari.

Citat aleatoriu

Și-abia acum pricep, da, de ce toate femeile din piesele tale nu sunt decât marionete și păpuși infirme, lipsite de viață... Eu le-am dat viață! Viața mea, cât pot.

Contextul citatului

Cele mai bune replici din film

Ultimele citate adaugate

Chestionar