Sper că nu te-ai zorit și, simțindu-te prea singur, să-l fi făcut de mântuială.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Michael și Ann.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:01:34 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Iubito, la ele visai tu când am intrat?
- Mi-a fost așa de urât... Și când te gândești că n-au trecut decât două săptămâni.
- Decât?
- Nu mai vorbi, mi s-au părut secole.
- Doamne, sunt așa de fericită că te-ai întors! Cum era la țară?
- Cum să uit? Azi după amiază am pus punct.
- Sper că nu te-ai zorit și, simțindu-te prea singur, să-l fi făcut de mântuială.
- De unde singur, când știi foarte bine că tot ceea ce scriu, scriu cu tine?
- E ceva... ai să vezi... sunt sigur... tu o să fii absolut formidabilă! Știi că te vedeam în rol?
- Cu fiecare literă scrisă... va fi cel mai tare lucru din câte-am făcut împreună.
- Scumpule! Îmi place că spui împreună. Acest împreună ești tu.
- Sunt doar... o simplă, sau, alteori, când vrei, o complicată creație. Dar numai a ta.
[...]