Și când te gândești că era destul o lovitură de ciocan... Dacă-i dădeam aici, la încheietura brațului drept, lui Mercur, uite aicea, piiiing! gata! Era deja crăpat și, cât ai clipi din ochi, plecam frumușel acasă cu mânuța zeului.
Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Milano nu există (1979).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:08:35 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Stai! Hai, acum e momentul! Taie, allegro, vivace, hai, că eu te dirijez, piano, pianissimo...
- Se-ndepărtează, gata, destul!
- E atât de tare marmura asta... N-am tăiat nici jumate.
- Nu-i nimic, încă un tramvai și tăiem și flemurgul și gata.
- Ce să spun? Aicea, un tramvai trece la 20 de minute... E de așteptat, nu glumă.
- Și când te gândești că era destul o lovitură de ciocan... Dacă-i dădeam aici, la încheietura brațului drept, lui Mercur, uite aicea, piiiing! gata! Era deja crăpat și, cât ai clipi din ochi, plecam frumușel acasă cu mânuța zeului.
- Dar n-ai cu cine te-nțelege, că tu ești un încăpățânat, ești un încăpățânat ca un catâr.
- Ții morțiș la picior, dracu știe de ce.
- De ce? Aruncă o privire sub călcâiul zeului și pariez c-ai să-nțelegi și singur.
- Ai dreptate. O inscripție: Opus romanum .
- Am văzut... dar ce-nseamnă Opus romanum?
[...]