Dar cum ți-ai putea închipui să ne fi încuiat nevastă-mea intenționat, se poate? Ascultă-mă pe mine, s-a întâmplat... Cine știe cum o fi întors cheia, așa, din obișnuință și a plecat.
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Milionarul (1960).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:55:35 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Gata, nu mai joc, m-am plictisit. Nu mai pot.
- Lasă ușa, doctore, n-o mai încerca degeaba. Suntem încuiați și pace.
- Mai bine hai să te mai fac o partidă.
- Liniștește-te, doctore, ți-am mai spus că e o întâmplare, o simplă întâmplare.
- Dar cum ți-ai putea închipui să ne fi încuiat nevastă-mea intenționat, se poate? Ascultă-mă pe mine, s-a întâmplat... Cine știe cum o fi întors cheia, așa, din obișnuință și a plecat.
- Oricum ar fi, eu nu mai pot. Eu deschid fereastra și iar în stradă.
- Nu, nu! Să nu faci una ca asta, doctore, că mă nenorocești.
- Vrei să te vadă lumea? Atât mi-ar mai lipsi acum, înainte de alegeri.
- Nu știu unde-o fi plecat nevastă-mea, dar trebuie să se-ntoarcă.
[...]